Ion Mircioagă

„Am văzut, de curând, la Teatrul de Stat din Arad, premiera cu <O noapte furtunoasă>, în regia lui Ion Mircioagă (scenografia: Mihai Călin Păcurar, mişcarea scenică: Hugo Wolff). Mărturisesc, m-am dus acolo cu inima strânsă; nu cunoşteam colectivul (în afara unui singur actor – Zoltan Lovaş  –, înalt, frumos, talentat, cu expresivitate scenică deosebită, dar el singur nu avea cum da strălucire întregii reprezentaţii). Eram încrezătoare în profesionalismul lui Ion Mircioagă, însă nu aveam cunoştinţă să mai fi montat Caragiale…
Prima surpriză: distribuţia era în exclusivitate tânără (Bogdan Costea – Jupân Dumitrache – nu depăşea 45 de ani), îndepărtându-se cu totul de variantele deja clasicizate. A doua surpriză: cheia spectacolului o constituia coregrafia. Personaje-marionete, când stricate, când funcţionând impecabil, se mişcau după un libret sofisticat, nealterând trama caragialiană, chiar potenţând ridicolul situaţiilor, grotescul eroilor. Se ajungea la scene de un comic elaborat, mai subtil. Versiunea are originalitate. Un balet savant constituit cu actori agili, expresivi, bine antrenaţi şi care au urmat cu încredere traseul regizoral. (…)
Spectacolul de la Arad nu este unul de duzină. Este riguros construit, are umor (poate mai puţin decât ne-am fi aşteptat, dar de o mai bună calitate decât cel de prin alte versiuni scenice), are idei. E proaspăt, îşi spune ceva. Nu te plictiseşte nicio secundă”
Maria Laiu: „Un Caragiale în afara <epidemiei>”, în „Luceafărul”, nr. 18, 2002, pagina 18