Ion Mircioagă

„Regizorul (elev al lui Alexa Visarion) a mai făcut un spectacol reuşit, interesant, la Arad. Acum, la a doua ispravă scenică, îşi confirmă aptitudinile atunci afirmate. Se dovedeşte un  profesionist veritabil, un artist de fantezie. (…)

Regizorul a ales şi o nimerită ilustraţie muzicală, atmosferizantă cu discreţie. A determinat o factură realist-expresivă a jocului. A colaborat notabil cu scenograful Ion Bobeică. Aş zice chiar că ambientul are o trăsătură de personalitate. Sper ca spectacolul acesta, nu prea pretenţios, dar lucrat cu seriozitate, să augureze o schimbare în bine a teatrului reşiţean – pentru care, acum, există condiţii.
Despre tânărul regizor vom mai auzi – cum se scrie, îndeobşte, la gazete, în referire acustică. Evident, pentru aceasta ar fi utilă şi o sugestie optică. Adică să-l mai vedem în exerciţiu. Deocamdată aş cuteza să zic că mai avem un regizor autentic.”
Valentin Silvestru: „O fată cântă la o pianină de împrumut”, în „Rampa”, nr 6, 1994, pagina 3