„Teatrul din Buzău şi regizorul Ion Mircioagă au fost atraşi, pe bună dreptate, de ingeniozitatea acestui text şi de faima scriitorului, când l-au transpus scenic într-o ambianţă de sugestie relativă a unei mansarde artistice, cu paravan oriental, fotoliu, masă de lucru cu magnetofon, impersonală însă (Mirela Traistaru), ecran pentru o succesiune de proiecţii care să vizualizeze ficţiunile (concept video: Nora Vasilescu).
Tot pe bună dreptate, regizorul a condensat textul la un singur act, a mai limpezit din relatări şi comentarii, a creat un final logic şi cu undă de emoţie între Santiago si Kathie, suprimând cu o îmbrăţişare pasajele ulterioare. Cred că a dat şi o anumită orientare polemică, de persiflare şi denunţare a mizeriei sufleteşti, zic cred, pentru că nu se conturează mai pronunţat, cu relief, şi unele momente degenerează în plictiseală. Dana Rotaru, promiţătoare şi sigură prezenţă în Kathie, joacă mai mult insatisfacţia si mărginirea eroinei şi puţin, fără ecou, fascinaţia ficţiunilor.
Alexandru Jitea e un Santiago credibil, discret, uşor ironic, cu nostalgia măreţiei unui Victor Hugo, inaccesibilă. Ionuţ Kivu impetuos ca năluca Juan, îşi evocă zgomotos patima pentru surfing, e înalt, subţire, cum îl descrie textul, dar dintr-o evoluţie separată parcă. Andreea Vasile e Ana, cu un zâmbet persiflant pe figură care îi stă bine uneori, alteori moţăie acolo şi abia pronunţă replici fără sonor.”
Constantin Paraschivescu: „Surfing cu Kathie”, în „Teatrul azi”, 2008, nr. 3-4, paginile 132-133.
Mai vezi şi: Mihaela Dordea, „Căutări, destine, în <Kathie şi
hipopotamul> http://www.fanart.ro/acropolis/289.html
