Postat de: mircioaga | februarie 27, 2008

Bun venit tuturor pe aceste pagini…

Nu îmi face nicio plăcere să contribui la hărmălaia stârnită de reflecţiile prezidenţiale legate de învăţământul românesc însă, fiind cu musca pe căciulă, simt nevoia să mă descopăr şi să mărturisesc:

  1. E foarte mare nevoie de „tinichigii” în România. (Folosesc ghilimele în încercarea de a atrage atenţia că e vorba de o figură de stil.)
  2. E foarte mare nevoie de „filozofi” în România. (Tot o metonimie… de aceea scriu cu „z”.)
  3. Nu avem decât foarte puţini „tinichigii” şi „filozofi” autentici deoarece şcoala nu reuşeşte să scoată un număr semnificativ nici din primii, nici din ceilalţi. Când spunem „şcoala”, ne referim la generaţia în putere de dascăli, oameni cu experienţă dar încă robuşti, în jur de 40 de ani, cei formaţi când a început dezastrul învăţământului românesc, adică prin anii 80. În numele unei „mai strânse legături cu nevoile economiei socialiste multilateral dezvoltate” se intra cu medii sub 5 la liceu, se organizau şi câte trei sesiuni de admitere la facultate iar profesorii de pe vremea aceea erau preţăluiţi în funcţie de numărul de promovaţi. Multe asemănări cu zilele noastre, nu? A, exista şi o deosebire: titlul de Doctor nu era atât de lesne de obţinut.

Atunci s-a înfiripat în mintea românului gândul că înveţi-nu-înveţi-tot-aia-e. Socoteala e azi confirmată din plin, exemplele nu lipsesc. Firesc, indiferenţa a glisat în dispreţ.

Ne merităm soarta. Fiecare compromis făcut din lehamite, sau din frică, sau din înţelegere a favorizat naşterea şi dezvoltarea viguroasă a unui sistem educaţional bazat pe o mare şi rău mirositoare minciună. Rezultatul: tâmpiţii ne copleşesc. Ca urmare, e normal ca ei să existe pretutindeni, între meseriaşi şi deţinătorii de diplome universitare, la conducerea ţării şi la cozile formate de obişnuiţii plătitorii de impozite…


Răspunsuri

  1. E un cerc vicios : intră tîmpiţi ca să iasă norma profilor deştepţi. iar toţi se amăgesc cu ideea că n-ajund în anul 3, ăi de nu merită. Şi-n anul 3, vezi că e greu să scapi de tîmpiţii care nu trebuia să intre-n anul 1!
    Dar eu tot mai sper că se va reveni la anii 70-75, cînd erau 60 pe un loc şi, măcar teoretic, tîmpiţii n-aveau nici o şansă.
    E o situaţie disperată, ce mai!…

    • Aiurea, nu aveau! Ce îţi spun nume ca: Puşi Vitanidis, Matei Bălaşa, Radu Băieşu? Te las pe tine să faci adăugirile necesare!

  2. N-am zis că nu existau piloşi, ci că teoretic, exista ideea de competiţie!Azi nu există ideea de competiţie nici măcar teoretic(fiind omul şi locul).Iar piloşii se duc unde e nevoie de pile.
    Un alt regret de-al meu, vechi de 10 ani, de cînd sunt universitar : unde-au dispărut fetele frumoase?Că pe la admiteri, nu se zăresc!

  3. Buna ziua,

    Am cateva intrebari referitoare la cum isi poate da cineva seama daca are sau nu o legatura mai speciala cu teatrul (inclinatii, adica) si ce posibilitati exista in Romania de a exploata aceste inclinatii.

    Multumesc

    • Mergi la teatru. Încearcă să te implici în proiectele din oraşul tău – fie ale profesioniştilor, fie ale amatorilor (trupe studenţeşti etc.). Înscrie-te la workshop-uri. Participă la evenimentele gen “uşi deschise” organizate de facultăţile de specialitate.
      Culcă-te seara cu gândul că, de fapt, teatrul este un moft. Dacă adormi, răspunsul la întrebarea ta e clar.

  4. Domnu Mircioaga,
    buna ziua!

    Desi sunt convins ca si io intru la “tampitii ne complesesc”, va rog sa veniti pa blogu meu da urgenta ca sa va radeti… Va rog io…! :) )


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.