Postat de: mircioaga | februarie 27, 2008

Bun venit tuturor pe aceste pagini…

Nu îmi face nicio plăcere să contribui la hărmălaia stârnită de reflecţiile prezidenţiale legate de învăţământul românesc însă, fiind cu musca pe căciulă, simt nevoia să mă descopăr şi să mărturisesc:

  1. E foarte mare nevoie de „tinichigii” în România. (Folosesc ghilimele în încercarea de a atrage atenţia că e vorba de o figură de stil.)
  2. E foarte mare nevoie de „filozofi” în România. (Tot o metonimie… de aceea scriu cu „z”.)
  3. Nu avem decât foarte puţini „tinichigii” şi „filozofi” autentici deoarece şcoala nu reuşeşte să scoată un număr semnificativ nici din primii, nici din ceilalţi. Când spunem „şcoala”, ne referim la generaţia în putere de dascăli, oameni cu experienţă dar încă robuşti, în jur de 40 de ani, cei formaţi când a început dezastrul învăţământului românesc, adică prin anii 80. În numele unei „mai strânse legături cu nevoile economiei socialiste multilateral dezvoltate” se intra cu medii sub 5 la liceu, se organizau şi câte trei sesiuni de admitere la facultate iar profesorii de pe vremea aceea erau preţăluiţi în funcţie de numărul de promovaţi. Multe asemănări cu zilele noastre, nu? A, exista şi o deosebire: titlul de Doctor nu era atât de lesne de obţinut.

Atunci s-a înfiripat în mintea românului gândul că înveţi-nu-înveţi-tot-aia-e. Socoteala e azi confirmată din plin, exemplele nu lipsesc. Firesc, indiferenţa a glisat în dispreţ.

Ne merităm soarta. Fiecare compromis făcut din lehamite, sau din frică, sau din înţelegere a favorizat naşterea şi dezvoltarea viguroasă a unui sistem educaţional bazat pe o mare şi rău mirositoare minciună. Rezultatul: tâmpiţii ne copleşesc. Ca urmare, e normal ca ei să existe pretutindeni, între meseriaşi şi deţinătorii de diplome universitare, la conducerea ţării şi la cozile formate de obişnuiţii plătitorii de impozite…


Răspunsuri

  1. Buna Ioane,

    Daca ai sa faci un mic efort de memorie ai sa-ti amintesti ca sunt fostul tau coleg de scoala primara, de pe cand stateai in Floreasca.
    Alaturi de Radu Serban, acum in Australia, Radu Rapeanu, acum in Canada, Ion Balasa (Jenel), acum in USA, Radu Farcas, acum in Floreasca.
    Daca nu ma manca sa intru in blogul prietenului meu, Dan Iancu poate ca nu te gaseam.
    Imi pare bine!
    Dan

    • Salut, Dane!
      Nu e nevoie de cine ştie ce efort – nu ştiu cum se face dar parcă de zilele de demult îmi amintesc mai uşor decât de cele apropiate.
      Am fost în Floreasca mai an, invitat de un prieten, Hugo Wolff, care a făcut coregrafia la un spectacol al lui Hausvater, ce s-a jucat în fostul cinematograf. Am fost şocat de parc. E înfrumuseţat, adică nu mai e o puştoaică simpatică, ci o cucoană dichisită. Trece vremea, nu au sens regretele.
      Păcat de sala de proiecţie, transformată în CLUB DE FITZE. Şi aici există însă un rezon: nu mai merge nimeni la film; în schimb, e nevoie de un loc în care gherţoii să îşi arate portofelele iar damele de companie să socializeze.
      Pe Radu Farcaş l-am văzut pe la începutul anilor 90, în uşa TVR, făcea oarece revoluţie.
      În rest, din păcate, nimic.

  2. E un cerc vicios : intră tîmpiţi ca să iasă norma profilor deştepţi. iar toţi se amăgesc cu ideea că n-ajund în anul 3, ăi de nu merită. Şi-n anul 3, vezi că e greu să scapi de tîmpiţii care nu trebuia să intre-n anul 1!
    Dar eu tot mai sper că se va reveni la anii 70-75, cînd erau 60 pe un loc şi, măcar teoretic, tîmpiţii n-aveau nici o şansă.
    E o situaţie disperată, ce mai!…

    • Aiurea, nu aveau! Ce îţi spun nume ca: Puşi Vitanidis, Matei Bălaşa, Radu Băieşu? Te las pe tine să faci adăugirile necesare!

  3. N-am zis că nu existau piloşi, ci că teoretic, exista ideea de competiţie!Azi nu există ideea de competiţie nici măcar teoretic(fiind omul şi locul).Iar piloşii se duc unde e nevoie de pile.
    Un alt regret de-al meu, vechi de 10 ani, de cînd sunt universitar : unde-au dispărut fetele frumoase?Că pe la admiteri, nu se zăresc!

    • Fetele frumoase sunt la mănăstire, nu mai vor să zămislească păcătoşi.

  4. La mănăstire, du-te la mănăstire!

  5. Buna ziua,

    Am cateva intrebari referitoare la cum isi poate da cineva seama daca are sau nu o legatura mai speciala cu teatrul (inclinatii, adica) si ce posibilitati exista in Romania de a exploata aceste inclinatii.

    Multumesc

    • Mergi la teatru. Încearcă să te implici în proiectele din oraşul tău – fie ale profesioniştilor, fie ale amatorilor (trupe studenţeşti etc.). Înscrie-te la workshop-uri. Participă la evenimentele gen “uşi deschise” organizate de facultăţile de specialitate.
      Culcă-te seara cu gândul că, de fapt, teatrul este un moft. Dacă adormi, răspunsul la întrebarea ta e clar.

  6. Am uitat esentialul. Intrebarea era unde vi le pot adresa.

  7. Madonna e un personaj kitsch. Cohen, nu. Ergo, despre al doilea s-a cam tăcut…
    Da’ ce ziceţi de lupta fiilor lui Dolănescu pentru cei 1.800.000 euroi, pitiţi sub saltea? Ştirea e imediat dată la tv. Despre Pintilie, Ciulei, Emil Botta ş.a., se tace. Fiindcă n-au avut atîta bănet sub saltea…

    • N-au avut, nu au, nu vor avea…


Lasă un răspuns

Răspunsul dvs.:

Categorii